Privesti cum nisipul dintr-o clepsidra se plimba dintr-o parte in alta, zbuciumat de gandurile vremii. Iti privesti chipul in oglinda si pare mereu contemporan, dar oare nu e altul in fiecare zi? Crezi ca ai crescut si iti cunosti corpul, mintea, inima...dar oare nu esti tu ala care iti descoperi noi emotii si ganduri de fiecare data? Si paradoxal, mai ai tupeu sa spui ca ii intelegi pe cei din jurul tau, ca sti ce le place si ce nu. Modestia..la pamant.
Polisemia cuvantului suflet ia amploare. Oamenii ii uita adevaratul sens si folosesc cuvantul doar pentru un limbaj elevat, eminent, proeminent de sentimental. Nu acuz pe nimeni. Viata este un pamflet. Tu, poti fi ceva mai bun, si nu de maine, ci de azi. Ridica-ti privirea spre cer si invarte-te, si daca ai ametit, continua sa te invarti, pana ajungi intre nori, si stai acolo pana apar stelele. Ele iti vor zambi. Pentru ca in fiecare seara cand le privesti, ele sunt acolo, toate pentru tine. Imbata-te in cuvinte, scufunda-te printre ganduri, si cunoaste-ti sufletul. Acela esti tu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu