Doar o altă dimineaţă

               Te trezeşti cu un morman de cuvinte greoaie  şi idei frânte plutinde pe vârful limbii, dar e atât de dificilă exprimarea încât apari ca un paralitic căruia i se boţeşte pijamaua umedă sub el şi a cărui sensibilitate devine inexplicabil de crescută la orice stimul. Imagini rupte dintr-un vis aparent îndepărtat ţi se scurg încă pe sub piele. Inevitabil, e dimineaţa Crăciunului. Filmul urmărit cu ceva ore în urmă, în timp ce încercai să nu faci mare forfotă ţi-a lăsat în memorie o adevărată culegere de emoţii şi trăiri, subiect perfect pentru o noapte plină de culori şi nuanţe ce par a figura umbre.  Caşti leneş şi începi a-ţi scrijeli pielea, obicei împrumutat dintr-un instinc dornic de mângâieri. Încerci să te ridici, dar realizezi, destul de vast, că eşti prea ameţit. Pe bună dreptate, un cadru din multitudinea de vise ţi-a răscolind cu răbdare şi lipsă de decenţă prin toată înfloritura de gânduri. Dar încerci să gândeşti raţional, că doar aşa se cuvine, şi îţi repeţi neîncetat că acea mână de mort scormonind în peretele inimii tale nu e reală, că cei onirici trăiesc doar noaptea, în mintea ta naivă. Nu tot timpul poate apărea curcubeul. Până atunci, e Crăciun.

Rocking around the Christmas tree!

                            Încă o dată Crăciun, încă o dată facem curăţenie pe sub pat şi în spatele dulapului, unde praful e numai bun de scris o scrisoare către Moş Crăciun, în care să îi cerem vrute şi nevrute. Dăm şi peste pozele de  când eram doar nişte gâze gălăgioase(unora le-a placut atât de mult cel de-al doilea atribut, încât îl mai păstrează şi azi) şi intrăm într-o stare perfectă pentru sărbători-melancolie absolută. Toată povestea cu vine moşuleţu ăla de vreo 2000 de ani, şi ne lasă cadouri sub brad în caz că ne-am dat ghetele cu cremă şi le-am şlefuit până arată mai bine ca în magazin se rezumă mai nou la a împodobi bradu(cât mai din plastic, cât mai bine) şi la a-ţi cumpăra o pereche de ghete noi, dar nu pentru moşu, ci pentru party-ul dintre ani. Poate e doar un sentiment paranoic, postmenstrual şi adolescentin de-al meu, dar devenim din ce în ce mai imuni în faţa manifestărilor de genul. Semn bun însă, avem zăpadă şi poate chestia asta albă şi îngheţătă o să ne mai trezească puţin la viaţă. Uhhh! Care vine la o bătaie?

ps:  Pentru toţi cei care de Crăciun vor frecventa toate marginile patului/canapelei şi atât, A Christmas Carol este unul din puţinele filme bune cu tematică specifică acestei sărbători pe care l-am văzut.

              Noul videoclip semnat Taxi ne îndeamnă la iubire necondiţionată. Ţin să adaug că mai toate melodiile Taxi par a face parte dintr-o culegere numită Educaţia Sentimentală. Într-un fel, au şi ei dreptate. Prea multe ne interesează când vine vorba de calităţile sau defectele unei persoane. De multe ori uităm rostul pentru care am pus acele întrebări, doar pentru că răspunsul nu ne mulţumeşte.

<<Nu vreau să ţină la calităţile mele, ci, fără niciun discernământ, la mine! Te iubesc fiindcă eşti bun, Te iubesc fiindcă eşti inteligent, Te iubesc fiindcă eşti frumos, Te iubesc fiindcă...înseamnă că Te este iubit nu pentru el, ci condiţionat, din anumite cauze. O iubire provocată de cauze conştiente, de calităţi pentru care dicţionarul are cuvinte, de însuşiri estetice, morale şi intelectuale nu este iubire. Şi apoi bun, inteligent, frumos poate fi şi unul, şi altul, dar Te sunt numai eu...>>Garabet Ibrăileanu,"Adela" 

Peştişorule, dorinţa mea e ca lumea să aibă minte

      Sâmbătă, pe la amiază. Fetele, aşa mai plictisite de atâta clocit în vizuina lor, ies la un mini-shooting. Pentru că vremea se strică mereu în ultimul moment, am decis să tragem nişte cadre chiar în curtea blocului, mai exact în vana în care ma bălăceam eu când eram puţin mai mică şi de care bunica s-a săturat, înlocuind-o cu ceva mai modern. Afară viscol, lapoviţă, vânt, tot pachetul mai exact. Ne chinuim noi o vreme să ne creeăm un look aşa, mai a la Mouline Rouge, şi ieşim. Dar când să te apuci şi tu ca omu de făcut ce ai de făcut, te trezeşti cu vreo 5 capuri în fiecare geam, care mai de care apucat de disperare. Ba mai era şi o fetiţă, care era ceva mai entuziasmată-credea probabil că asistă la o invazie de extratereştii. Încercăm noi să îi calmăm din priviri, să înteleagă totuşi că suntem oameni (cu treabă, mai ales), dar spectatorii se lasă greu convinşi. Se duc din faţa geamului-televizor, dar tot se mai uită de după un colţ de perdea, să vadă, sigur nu ne apucăm să mâncăm găini? Ba mai apare şi vecina de la parter, o babă mai arogantă ca o matroană, care se uită la noi ca la dracu. După un timp iese o vecină şi mă recunoaşte. Suspină uşor şi ne invită în partea ei de grădină, că e iarba mai verde acolo (asta după ce minţim că facem poze pentru concurs, că alfel..).  Şi după ce ne-au îngheţat de-a dreptul toate parţile vizibile şi nu, ne-am mutat în casă, unde atmosfera a fost mult mai degajată.

       De curând am scris un scenariu. Tema de la care trebuia să pornesc era drumul de la amiciţie la iubire. Imaginaţia mea fiind mai năzdrăvană, am propus doua fete personaje principale, şi atât. Normal, pentru ca proiectul să fie acceptat de normele educative ale şcolii, am fost nevoită să introduc şi un el. Şi mai rău, fetele nu se mai iubesc doar ele, in micul lor univers, ci se "bagă în seamă" şi X-ul. Vestea bună e că nu va trebui citit textul de multă lume, că talent de scriitor nu prea am, deci nu chinui pe nimeni, pentru că vom filma. Cum? Când? Unde? Habar nu am, da sper să fie curând. Partea ce m-a pus pe mine pe gânduri e cât de greu e pentru un om să se desprindă de lumea lui şi să-şi imagineze una cu totul diferită, să inventeze personaje şi să le mai şi puna să facă nu ştiu ce. Bine, tema nu a fost respectată, într-u totul, eu am vrut ca fetele să rămână împreună, şi aşa rămîn. Cât despre X, are parte de multă acţiune, dar rămâne cu tot pachetul după perioada prestabilită, de 9 luni. Cu mai multe detalii o să revin când o să posed şi un trailer, să nu mă laud în gol(promit să dau şi faze backstage, la care colegii mei se pricep cel mai bine). Până atunci, vă contactez eu în caz că am nevoie de vreo casă ca să putem filma. 

LOVE

http://vimeo.com/31408482

R.I.P. Lori

       Cu toate că ai fost doar un mic ghemotoc de blană albă şi pufoasă, şi că nu prea faceai tu multe, o să ne lipseşti. Prietenii tăi, şoriceii în varianta wild, care convieţuiesc în podul casei, nu au venit să-şi ia rămas bun, dar îi iertăm. Ţi-au ţinut de urât în micile tare escapade prin spatele dulapurilor. I-am certat, urât de tot, dar nu mai contează. Tu nu mai ai de unde să ştii. Îţi mulţumesc pentru fiecare gâdilare prin păr, pentru fiecare mângâiere cu mustăţile tare mici, atât de mici încât erau aproape imperceptabile. Mi-ai arătat că până şi într-un şoricel poate exista afecţiune. Dar acum nu mai eşti.                          R.I.P Lori!

pământeni, locuitorii unui balon de săpun

            Fragilitate. Te trezeşti în mijlocul unui cerc perfect rotund numit lume, care e şi el închis în nimic altceva decât un balon de săpun. Ai o infinitate de drumuri deschise, ai doi ochi ce înghit vieţi întregi şi parcă ar mai vrea şi ceva după, ai iubire, ai credinţă, iei parte la o nedreptate mult prea complicată să o întelegi. Renunţi. Te laşi, continuând să visezi, purtat de un balon de săpun, alături de restul, fiecare în sfera lui, ghidat de sunete si culori, amestecate într-un abstract nedefinit. O poveste? Nu, o viziune. Sau eşti chiar atât de sigur că ce vezi tu văd şi eu? Că balonul tău e la fel ca al meu? De cât timp trăim acelaşi vis? Timp..Singurul timp cronometrat ,în secole, e cel în care sfera ta se sparge şi cazi în neant, înotând printre atâtea vise încât o iei razna. Şi atunci un alt balon te înghite, şi îţi conferă iluzia unei tinereţi. Dar tu eşti eu, şi eu sunt tu, şi toţi suntem unul. Dar trăim într-un vis  care se derulează până în punctul numit de noi moarte, după care se întoarce spre copilărie. Şi din mintea mea te-ai născut tu, iar din mintea ta ai creat alte fiinţe. Dar toţi avem acelaşi suflet, ce într-o zi va ajunge atât de bogat, încât va sparge balonul de săpun. Şi atunci vom şti cu adevărat cine suntem.

Pierdut printre cuvinte

          Cu certitudine ca fiecare dintre voi are o melodie, un parfum, o privire, un loc, un obiect care sa ii trezeasca emotii de mult ascunse si uitate intr-o cutiuta in adancul sufletului. Si atunci cand acesti musafiri vin pe nepoftite, sensibilitatea atinge cote maxime. O revolutie intre Tine1-ala mare si puternic si Tine2-ala mic,firav, plangacios se naste in interiorul fiintei tale. Cine castiga? De obicei, in locuri publice, castiga Tine1, pentru ca incercam sa ne concentram atentia asupra altui fapt, insa atunci cand suntem solitari, Tine2  iti domina intreaga fire, si iti zguduie intreaga fiinta. Si atunci apare dorul... Si parca ai vrea sa retraiesti clipe, momente atat de dragi, incat par file rupte dintr-un basm. Dar esti constient ca nu poti, ca fiecare secunda ce trece e unica. Si intri in depresie. Si plangi. Si ti-ai dori ca pentru un moment sa fi doar un personaj din imaginatia unui copil mic, si sa sti ca nu o sa trebuiasca sa te desparti de cei dragi,  ca poti petrece clipe memorabile alaturi de ei fara sa te doara atunci cand ti le reamintesti, sa poti trai in trecut,prezent si viitor in acelasi timp. Dar copilul mic pare sa fie undeva departe, sau sa doarma, si tu nu mai poti face nimic altceva decat sa continui sa fi tu. 

Zburati, ochi, prin lumina!

        Privesti cum nisipul dintr-o clepsidra se plimba dintr-o parte in alta, zbuciumat de gandurile vremii. Iti privesti chipul in oglinda si pare mereu contemporan, dar oare nu e altul in fiecare zi? Crezi ca ai crescut si iti cunosti corpul, mintea, inima...dar oare nu esti tu ala care iti descoperi noi emotii si ganduri de fiecare data?  Si paradoxal, mai ai tupeu sa spui ca ii intelegi pe cei din jurul tau, ca sti ce le place si ce nu. Modestia..la pamant.
Polisemia cuvantului suflet ia amploare. Oamenii ii uita adevaratul sens si folosesc cuvantul doar pentru un limbaj elevat, eminent, proeminent de sentimental. Nu acuz pe nimeni. Viata este un pamflet. Tu, poti fi ceva mai bun, si nu de maine, ci de azi. Ridica-ti privirea spre cer si invarte-te, si daca ai ametit, continua sa te invarti, pana ajungi intre nori, si stai acolo pana apar stelele. Ele iti vor zambi. Pentru ca in fiecare seara cand le privesti, ele sunt acolo, toate pentru tine. Imbata-te in cuvinte, scufunda-te printre ganduri, si cunoaste-ti sufletul. Acela esti tu.

CATEVA MOTIVE PENTRU CARE IUBIM FEMEILE de Mircea Cartarescu

Iubim femeile pentru ca au sani rotunzi, cu gurguie
care se ridica prin bluza cand le e frig, pentru ca au
fundul mare si grasut, pentru ca au fete cu trasaturi
dulci ca ale copiilor, pentru ca au buze pline, dinti
decenti si limbi de care nu ti-e sila. Pentru ca nu
miros a transpiratie sau a tutun prost si nu asuda pe
buza superioara. Pentru ca le zambesc tuturor copiilor
mici care trec pe langa ele. Pentru ca merg pe strada
drepte, cu capul sus, cu umerii trasi inapoi si nu
raspund privirii tale cand le fixezi ca un maniac.
Pentru ca trec cu un curaj neasteptat peste toate
servitutile anatomiei lor delicate. Pentru ca in pat
sunt indraznete si inventive nu din perversitate, ci
ca sa-ti arate ca te iubesc. Pentru ca fac toate
treburile sacaitoare si marunte din casa fara sa se
laude cu asta si fara sa ceara recunostinta. Pentru ca
nu citesc reviste porno si nu navigheaza pe site-uri
porno. Pentru ca poarta tot soiul de zdranganele pe
care si le asorteaza la imbracaminte dupa reguli
complicate si de neinteles. Pentru ca isi deseneaza
si-si picteaza fetele cu atentia concentrata a unui
artist inspirat. Pentru ca au obsesia pentru
subtirime-a lui Giacometti. Pentru ca se trag din
fetite. Pentru ca-si ojeaza unghiile de la picioare.
Pentru ca joaca sah, whist sau ping-pong fara sa le
intereseze cine castiga. Pentru ca sofeaza prudent in
masini lustruite ca niste bomboane, asteptand sa le
admiri cand sunt oprite la stop si treci pe zebra prin
fata lor. Pentru ca au un fel de-a rezolva probleme
care te scoate din minti. Pentru ca au un fel de-a
gandi care te scoate din minti. Pentru ca-ti spun „te
iubesc” exact atunci cand te iubesc mai putin, ca un
fel de compensa]ie. Pentru ca nu se masturbeaza.
Pentru ca au din cand in cand mici suferinte: o durere
reumatica, o constipatie, o batatura, si-atunci iti
dai seama deodata ca femeile sunt oameni, oameni ca si
tine. Pentru ca scriu fie extrem de delicat,
colectionand mici observatii si schitand subtile
nuante psihologice, fie brutal si scatologic ca nu
cumva sa fie suspectate de literatura feminina. Pentru
ca sunt extraordinare cititoare, pentru care se scriu
trei sferturi din poezia si proza lumii. Pentru ca le
innebuneste „Angie” al Rolling-ilor. Pentru ca le
termina Cohen. Pentru ca poarta un razboi total si
inexplicabil contra gandacilor de bucatarie. Pentru ca
pana si cea mai dura bussiness woman poarta chiloti cu
induiosatoare floricele si dantelute. Pentru ca e asa
de ciudat sa-ntinzi la uscat, pe balcon, chilotii
femeii tale, niste lucrusoare umede, negre, rosii si
albe, parte satinate, parte aspre, mirandu-te ce mici
suprafete au de acoperit. Pentru ca in filme nu fac
dus niciodata inainte de-a face dragoste, dar numai in
filme. Pentru ca niciodata n-ajungi cu ele la un acord
in privinta frumusetii altei femei sau a altui barbat.
Pentru ca iau viata in serios, pentru ca par sa creada
cu adevarat in realitate. Pentru ca le intereseaza cu
adevarat cine cu cine s-a mai cuplat intre vedetele de
televiziune. Pentru ca tin minte numele actritelor si
actorilor din filme, chiar ale celor mai obscuri.
Pentru ca daca nu e supus nici unei hormonizari
embrionul se dezvolta intotdeauna intr-o femeie.
Pentru ca nu se gandesc cum sa i-o traga tipului
dragut pe care-l vad in troleibuz. Pentru ca beau
porcarii ca Martini Orange, Gin Tonic sau Vanilla
Coke. Pentru ca nu-si pun mana pe fund decat in
reclame. Pentru ca nu le excita ideea de viol decat in
mintea barbatilor. Pentru ca sunt blonde, brune,
roscate, dulci, futese, calde, dragalase, pentru ca au
de fiecare data orgasm. Pentru ca daca n-au orgasm nu
il mimeaza. Pentru ca momentul cel mai frumos al zilei
e cafeaua de dimineata, cand timp de o ora rontaiti
biscuiti si puneti ziua la cale. Pentru ca sunt femei,
pentru ca nu sunt barbati, nici altceva. Pentru ca din
ele-am iesit si-n ele ne-intoarcem, si mintea noastra
se roteste ca o planeta greoaie, mereu si mereu, numai
in jurul lor.

Intalnire cu Fat-Frumos

       Şi tu ai construit, cel puţin o dată, castele din nisip. Alţii continuă să o facă şi acum. Tot timpul ai încercat să îl faci mare, întortocheat, cât mai aspectuos şi încăpător. Fetele cu aşteptări mari de la viaţă şi-au dat întotdeauna seama că, de fiecare dată, un castel sfâşiat mai apoi de valuri nu va fi îndeajuns de spaţios pentru o iubire veritabilă. Şi aici, în actul II, scena I, apare Făt-Frumos, nu de sub balcon, ci mai degrabă din spatele unui monitor. Să nu fiu cinică, poate ai noroc de o primă privire (acea privire, ce pare să ţină o eternitate, timp îndeajuns cât să îţi imaginezi toată viaţa alături de EL) undeva la un concert, sau aşteptând tramvaiul. Da, este un articol pentru tine, indiferent ce sex ai avea sau ai vrea să ai. Pentru că romantismul moare chinuit undeva printre taste, ajungând un simplu cuvânt scris, şi nimic mai mult. Şi dacă îl întalneşti pe Făt-Frumos adevărat, nu o vei şti. Pentru că a te îndrăgosti la prima vedere nu e acelaşi lucru cu a te îndrăgosti. 

Diferenţa: iubeşti intens şi puţin, sau iubeşti. O să revenim asupra chestiei peste vreo 10 ani, să ne povestim basmele. Până atunci, LET LOVE BE YOUR ENERGY!

Scrisoare catre liceeni

Noi am pierdut. Dar voi, voi mai aveti o sansa. Noi am fost fericiti ca am descoperit Coca-cola si bananele si am crezut ca daca noi citim, si ei vor citi. Si ca toti vom progresa si tara o sa aiba scapare. Noi ne-am inselat. Unii dintre noi au plecat de aici. Castiga bani acolo si tanjesc dupa orasul asta imputit. Voi insa, voi aveti o sansa. Voi, aveti sansa.

Nu va ganditi la furat. E calea cea mai simpla. Stiu ca ati aflat ca asa te imbogatesti. Daca ai pamant sau daca faci afaceri cu statul. Stiti voi ceva despre tva si cum ai putea sa-l furi, dar nu va e inca foarte clar. Nu asta e drumul. Cu cat se va fura mai mult, cu atat se va construi mai putin, iar copiii copiilor nostri vor mosteni un imperiu de cenusa. Sunteti tineri si totusi habar n-aveti ce inseamna un Bucuresti in care se circula normal. Daca voi habar n-aveti si daca Ei continua sa fure, ganditi-va la copiii nostri. Nu e nici o sansa.

Cititi. Cititi mult. Cititi tot ce va pica in mana. Nu-i mai ascultati doar pe profesori. Cititi orice, fara discernamant. Nimic nu e mai important ca lectura, acum. Apoi, cautati-va intre voi. Vedeti care cititi aceleasi lucruri si inhaitati-va. Numai in haita de oameni destepti o sa reusiti. Unul singur dintre voi va fi mancat. Zece insa, s-ar putea sa reusiti. Ganditi-va de pe acum sa-i inlocuiti. Timpul lor trebuie sa se termine. Trebuie sa-i dominati. Dar nu cu gandul ca veti fura mai mult ca ei. Asta e calea simpla care va va sufoca mostenitorii. Ce-o sa faceti cu milioanele intr-un oras mort? Ce-o sa cumparati, cu banii gramezi? La ce-ti foloseste un Lamborghini cand n-ai o autostrada? De ce sa ai o vila intr-un cartier sufocat de inundatii?

Nu va dusmaniti profesorii. Sunt oameni amarati, din ale caror drame puteti invata. Isi dau priceperea pe un salariu de nimic si va invata carte. Nu va bateti joc de ei. Au muncit, si nu e vina lor ca parintii vostri s-au descurcat mai bine. N-aveti nici un drept sa-i dispretuiti. Nu le sunteti superiori. Banii parintilor vostri nu va reprezinta. Va reprezinta doar ceea ce puteti scoate pe gura. Aveti grija ce scoateti pe gura. Vremea pumnului si a bodiguarzilor a trecut. O sa calatoriti, iar copiii francezi invata carte, englezii la fel. Va confruntati cu o lume care acum e mai deschisa decat oricand. Hotii de la putere nu sunt in stare sa va spuna cine este Delacroix sau Chagall. Nici Duchamp. Nu va pot spune care e influenta lui Schopenhauer in Sarmanul Dionis si nici de ce este Eminescu un romantic intarziat. Foarte putini o sa va spuna cine a pictat Cina cea de taina si de ce Visconti a ales romanul lui Thomas Mann ca sa faca un mare film. Ei vor sti doar sa va invete sa furati. Iar calea asta, mai devreme sau mai tarziu, se va infunda si ne va asfixia copiii.

Nu va mai luati dupa ziare. Nu dau doi bani pe generatia voastra, nu va dati seama? Pentru ei, cu cat sunteti mai prosti, cu atat le va fi mai usor sa va vanda orice cacat. Iar cacatul pe care il veti cumpara va fi obtinut de la prosti, platiti pe masura. Adica prost. Eleva porno este un exemplu. Nu cititi ziarele. Cititi cateva, cele care va informeaza. Nu marsati la orice promotie. Fiti mai selectivi.

Nu fumati iarba si nu va dati in cap cu alcool, cu orice pret. O sa le dati apa la moara incultilor si hotilor de la putere. Le va fi mai simplu sa va catalogheze drept o generatie de distrusi, iar banii destinati salvarii voastre, ii vor fura. E timp si pentru iarba, e timp si pentru tequilla. Acum insa trebuie sa invatati, pentru ca in curand nu va mai fi timp pentru asta, caci veti intra in viata adanc de tot, si e mai rau ca in jungla. Animalele au reguli nescrise. Oamenii au legi scrise.

Nu alergati dupa bani cu orice pret. Banii trebuie sa va fie doar mijloc, nu scop. Scopul vostru trebuie sa fie cunoasterea. Cu cat veti sti mai multe, cu atat veti fi mai inalti. Orice carte citita, orice lectie invatata, se vor aseza sub voi si va vor ridica deasupra celorlalti. Veti domina cu mintea. Nu e nimic mai frumos decat asta. Europa cumpara inteligenta. Romania nu cumpara nimic pentru ca hotii nu construiesc, hotii fura. Nu uitati ca va fura pe voi si asta trebuie sa va opreasca. O sa auziti toata viata de Napoleon si de Nicolae Titulescu, dar sigur copiii vostri nu vor sti cine a fost Emil Boc. Istoria o scriu cei care construiesc.

Sunteti tineri. Nu va ganditi ca sunteti slabi. Puterea voastra sta in curatenie. Sunteti curati, n-au apucat sa va manjeasca, dar daca dintre voi nu se vor ridica luptatorii, o sa va improaste cu noroiul strazilor pe care nu le-au reparat. Fiecare picatura de noroi sunt banii care n-au ajuns pe strada aia. Trebuie sa schimbati asta. Care e calea? Sa cititi. Literatura universala o sa va invete sa deosebiti Binele de Rau. Balzac, Stendhal, Dumas, Dostoievski, Dickens, Tolstoi, Goethe, toti deosebesc Binele de Rau. Din prezentul amaratei asteia de tari nu puteti invata Binele. Binele puteti fi voi. Si cu cat veti fi mai multi buni, cu atat veti sufoca raul. Nu e imposibil. Dati scrisoarea asta mai departe. Deveniti buni, mai buni, cei mai buni si raspanditi-va precum lacustele.

Nu-i invidiati pe oamenii cu bani. Nu va faceti modele din baietii de bani gata, din baietii de oras. Dupa treizeci si noua de ani le va ramane doar o lista lunga de femei. Or trofeele astea sunt trecatoare. Cand imbatranesti si trofeul tau va fi o baba. Dupa asta vine singuratatea. Voi aveti sansa sa lasati ceva in urma voastra. Banii nu sunt Calea. Priviti unde ne-a adus setea de bani.

Nu va resemnati, asta nu duce nicaieri. Capul plecat, sabia il taie. Protestati, luptati, protestati. Cu scop, insa. Nu degeaba, ca altfel se transforma in latrat. Invatati legile. Invatati-va drepturile. Atunci veti sti cand are cineva voie sa va legitimeze. Veti sti cum sa luptati, daca veti sti legile. Apoi o sa vedeti ca legile sunt proaste. Si veti intelege ca trebuie sa le schimbati. Pare greu si cere timp. Dar, Doamne, voi aveti timp si pentru voi nimic nu e greu. Voi nu intelegeti ca SUNTETI SCHIMBAREA? Daca voi lasati tara asta pe mana hotilor, atunci, de-abia copii vostri vor mai avea o sansa! Caci sansa vine o data la o generatie. Noi am pierdut. Cativa dintre noi, si nu suntem putini, va putem ajuta. Noi suntem Fomila si Setila, dar voi sunteti Harap-Alb. Alegeti dintre voi pe adevaratii lideri. Sa-i alegeti si sa nu-i invidiati. Lor le va fi cel mai greu. Vor avea gloria, dar si cosmarul. Vor fi salvatorii vostri, dar se vor pierde pe ei insisi. Liderii trebuie sa fie dintre voi. Si trebuie sa-i cautati de pe acum. Uitati-va unii la altii in fiecare zi si cautati-va capitanii. Altfel veti pieri o data cu noi. Si atunci portile libertatii ne vor fi inchise si EI vor castiga. Cine sunt ei? Stiti foarte bine. Ii vedeti in ziare, in fiecare zi.

Salvati-va! Salvati-ne! Este o singura cale! Lupta cunoasterii!! Si cand veti fi castigat lupta cunoasterii, de-abia atunci veti cunoaste sa luptati cu adevarat!!!

Nu va amagiti cu prezentul... Salvati-va in viitor. Noi am pierdut. Voi? Ce faceti?

Tudor Chirilă

Artiştii din spatele creaţiilor

    Mereu suntem impresionaţi de vieţile marilor vedete, cu toate că ei relatează o mică parte din viaţa lor. Dar marii artişti suntem noi, oamenii care stau în spatele acestor personaje. Câţi dintre noi ne-am întrebat ce se ascunde dincolo de lux şi de faimă, care sunt slăbiciunile şi temerile oamenilor după ale căror creaţii tânjim? Văd zilnic, şi aici tind să mulţumesc tuturor bipedelor care îmi oferă cu atâta ardoare exemple de copieturi, cum originalitatea îşi pierde din valoare, cum termenul "turmă" devine un mic dejun sănătos. Puţini au mai rămas artişti, atât de sensibili, de naturali, de spontani, şi mulţi dintre ei renunţă la această identitate înainte de a afla că o deţin. Posibil ca acest articol să pară un strigăt de repugnanţă, însă eu doar vreau ca oamenii să redevină oameni.



                                                                    p.s. mersi Ovi de poză

Pentru că nu ştim aprecia frumosul

http://vimeo.com/channels/camillemarotte#29262251

"Şi încă nu aţi auzit nimic!"

   Prima replică din primul film cu sonor, prima postare pe primul meu blog, prima zi de toamnă cu adevărat tristă, prima melodie ascultată cu lacrimi în ochi..prima zi de dor.

Mi-am propus să postez istorii ironice, sarcastice, în cel mai rău caz amuzante, şi încep într-o notă melancolică. Mă bucur, asta miroase a spontaneitate, şi îmi place sa dau frâu liber sentimentelor, ceea ce voi toţi uitaţi să faceţi.