sâmbătă, 17 decembrie 2011

Peştişorule, dorinţa mea e ca lumea să aibă minte

      Sâmbătă, pe la amiază. Fetele, aşa mai plictisite de atâta clocit în vizuina lor, ies la un mini-shooting. Pentru că vremea se strică mereu în ultimul moment, am decis să tragem nişte cadre chiar în curtea blocului, mai exact în vana în care ma bălăceam eu când eram puţin mai mică şi de care bunica s-a săturat, înlocuind-o cu ceva mai modern. Afară viscol, lapoviţă, vânt, tot pachetul mai exact. Ne chinuim noi o vreme să ne creeăm un look aşa, mai a la Mouline Rouge, şi ieşim. Dar când să te apuci şi tu ca omu de făcut ce ai de făcut, te trezeşti cu vreo 5 capuri în fiecare geam, care mai de care apucat de disperare. Ba mai era şi o fetiţă, care era ceva mai entuziasmată-credea probabil că asistă la o invazie de extratereştii. Încercăm noi să îi calmăm din priviri, să înteleagă totuşi că suntem oameni (cu treabă, mai ales), dar spectatorii se lasă greu convinşi. Se duc din faţa geamului-televizor, dar tot se mai uită de după un colţ de perdea, să vadă, sigur nu ne apucăm să mâncăm găini? Ba mai apare şi vecina de la parter, o babă mai arogantă ca o matroană, care se uită la noi ca la dracu. După un timp iese o vecină şi mă recunoaşte. Suspină uşor şi ne invită în partea ei de grădină, că e iarba mai verde acolo (asta după ce minţim că facem poze pentru concurs, că alfel..).  Şi după ce ne-au îngheţat de-a dreptul toate parţile vizibile şi nu, ne-am mutat în casă, unde atmosfera a fost mult mai degajată.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu