Aluneci într-un buzunar sufocat de inimi monoritmate. Ca o compensare, articulaţiile temporare se târăsc spre părăsire, fir curgător de nisip! Câteva picioare deplasate, demontate de cap îţi urlă să continui. Dezhidratarea îţi diminuează limba. O duhoare de epuizare se evaporă graţios în mintea ta. Fără-ncetare calci furnici glubulare, condamnate la hibernare. Identificarea cu tine e în aşteptare, încătuşată în pantalonii după care, întâmplător, te învârţi. Nematurizat, un maxilar se aşează în braţele tale neprimitoare şi mult prea lungi azi. Între pereţi poluaţi de ochi curioşi, un vierme te condamnă să mori-pură întâmplare. Te purifici la răcoare, răsturnat în visare. Eşti ridicat de alte braţe seducătoare. O strănsoare te face să-i auzi inima accelerând din ascunzătoare. Cu tot cu sudoare, începi să alergi. Condiţia umană : pierdută în gândire.
ps. muţumesc Maria& Pipi pentru poză! galerie pentru oameni cu ochi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu