Cu toate că ţi-ai creat un cerc cu colţuri , uneori, de prieteni, ai atâtea inimi ascunse în cutii numite corpuri alâturi de tine, cât să te poţi simţi singur. O silabă neaccentuată te poate face să crezi că dai rateuri în faţa acelui străin ce te urmăreşte cu ochi de sticlă. Şi când tot ce rămâne în urma ta e un trabant prăfuit şi mototolit la marginea unei curbe mult prea frânte, lumea se preface a te compătămi. O iubită ascunsă printre perne umezeşte colţurile unui prosop şi se conversează cu ce a mai rămas din tu-om prin casă. Cărţile decolorate par a-ţi purta încă mirosul uman de unghii roase, iar capacu de la wc uitat ridicat va rămâne aşa o vreme. O notă că ai uitat să cumperi ţigări, după care un te iubesc pare a deveni un fel de atracţie turistică pentru toate gândurile încorporate în carne şi oase, locuitori ai unui copac numic genealogic. Tu rămâi doar cu o moarte ce nu dovedeşte nimic nimănui, adunând decenii în buzunarele sicriului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu