am început să ne plimbăm degetele piciorului îngheţat printre ei. Strigau alegoric sub paşii călcâiului tău mov. Am urcat scările ultimului bloc rămas, situat la ultimul etaj din visul de ieri. Urcam alene acele interminabile şi răsucite trepte, dorind infinitul. Aerul avea un gust pragmatic, amestecat cu nostalgie. Mi-ai luat mâna şi m-ai prefăcut într-un pisoi, mare, negru, îngreunat de ani. M-am pitit în palma ta. Îţi mângâiam degetele din priviri în timp ce tu mă plimbai printre cuvintele unui noi veac. Ne-am promis vise şi vieţi împărtăşite. Şi am ajuns pe bloc. Părea neantul. Nu ne aştepta nimeni, aparent. Acum erau ei cei ce ne zdrobeau, atacându-ne fiecare parte rămasă dezgolită. Ne-am ascuns tremuraţi sub unghia ta. Ninge.
.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu